Vulnerabilitatea familiei – cauză sau consecință a sărăciei.

De peste 10 ani activez în domeniul social, îndeosebi concentrându-mi o mare parte din activități întru susținerea familiilor vulnerabile din localitățile rurale a R. Moldova pentru a preveni abandonul copiilor. Pe parcursul acestor ani am încercat să studiez problema vulnerabilității din diverse perspective. Sursa principală evident au fost oamenii cu care lucrăm zi de zi pentru a-i ajuta să iasă din starea de vulnerabilitate, ca să-și construiască o viață mai calitativă, mai sănătoasă și mai fericită. Însă nu putem să nu luăm în considerație și perspectivele oamenilor care se dau și ei cu părerea vizavi de oamenii vulnerabili: Bețivi, de asta și nu au! Leneși, nu vor să muncească! Sărmanii copii, mai bine i-ar lua statul! Tare mii jale de ei, da n-ai ce le face! Paraziții societății, las să se ducă să lucreze da nu să stea cu mâna întinsă! etc. Acestea sunt fraze pe care le aud tot mai des, înțeleg de ce este ușor să-ți creezi o asemenea părere, însă există și cealaltă parte a monedei. Ce de fapt reprezintă vulnerabilitatea și ce ne determină să devenim vulnerabili?

Cărțile de specialitate spun că vulnerabilitatea reprezintă inadaptarea acţiunilor la cerinţele structurale ale sistemului social sau incapacitatea indivizilor sau grupurilor de a acţiona. Vulnerabilitatea reprezentă o pierdere de control asupra realității, o disparitate între așteptări şi posibilități. R. Boudon menționează că vulnerabilitatea socială “este o formă de pasivitate socială” dar această afirmație nu este general valabilă deoarece nu toate persoanele sau familiile vulnerabile duc un mod de viață pasiv. Deseori unii indivizi muncesc din greu, foarte mult timp și oricum trăiesc în condiții social-vulnerabile.

Vulnerabilitatea este confundată deseori cu fenomenul de sărăcie, şi ca rezultat combaterea sărăciei devine subiectul priorităților în politica oricărui stat, având în vedere atît acţiunile de primă urgenţă, cît şi întreaga strategie de dezvoltare a ţării. Devine din ce în ce tot mai evident faptul că resursele financiare au o importanţă primordială în viaţa multor indivizi, ei menționând că dacă familiile nu ar duce lipse de bani, nu ar fi nici vulnerabile.

Milioane de oameni din întreaga lume supravieţuiesc în condiţii de sărăcie ca efect sau ca cauză a vulnerabilităţii familiale şi foarte mulţi susţin că este puţin probabil ca această situaţie să se schimbe în următorii ani. Această stare gravă afectează întreaga umanitate de la mic la mare, de la o naționalitate la alta.

Cu siguranță totul pornește din familie care este celula primară a societății umane, având o importanță economică, socială și demografică fundamentală. În Republica Moldova tranziția economică și demografică au adus transformări esențiale în instituția familiei, ea fiind afectată de schimbările socio-economice. Familia suferă un proces de schimbare şi reorganizare, este pusă în faţa unor alegeri şi opţiuni în raport cu schimbarea eventuală a modului de viaţă. Mecanismele prin care familia înfruntă noile realități pot fi mecanisme de adaptare dar pot genera şi disfuncții la nivel familial, astfel producând vulnerabilitatea ei.

Vulnerabilitatea în anumite situaţii de criză poate produce dezorganizare atât la nivel individual cît şi social: criminalitate, boli psihice sau chiar fizice, sinucideri, şomaj, abandon familial sau a copiilor, alcoolism, mărirea numărului de persoane migratoare, trafic de fiinţe umane, prostituţie, abuz etc.

Nivelul de trai în continuă deteriorare, nivelul inadecvat de asigurări sociale, nivelul ridicat al migraţiunii, lipsa voinţei publice pentru aplicarea legislaţiei adoptate şi capacitatea limitată a administraţiilor locale şi ONG-urile, sporesc povara şi apasă pe umerii familiilor.

Sărăcia în Moldova afectează nu doar categoriile tradițional vulnerabile ale populaţiei, cum sînt persoanele cu un nivel scăzut de instruire sau necalificate, persoanele aflate în şomaj îndelungat sau angajate periodic, dar şi persoanele apte de muncă, calificate şi sănătoase.

Rata frecventării de către cei săraci a instituțiilor de învățământ, medicale şi de cultură este joasă, indicând o inechitate în accesul la serviciile menționate. Familiile cu care lucrăm dese ori invocă faptul că nu merg la spital pentru că nu au bani, astfel expunându-se pericolului atît pe ei cît și pe copii.

Oamenii percep în  mod diferit sărăcia. Pentru unii sărăcia înseamnă un ban pe care nu îl au pentru a achita căldura, deaceea suferă de frig. Alţii nu îşi pot permite să facă studiile care şi le-ar dori. Unii afirmă că sărăcia „Este o durere; o simţi ca pe o maladie. Ea atacă persoana nu numai material, dar şi spiritual. Ea distruge demnitatea omului şi îl duce spre o disperare totală. Persoana simte sărăcia în fiecare clipă chiar dacă nici nu o observă”.

Dacă e să ne referim la RM o mare parte a populaţiei atunci cînd este întrebată care sunt cauzele vulnerabilităţii, îţi vor răspunde: sărăcia din Moldova. Despre justeţea acestei afirmaţii rămîne să decidă fiecare. Dar este trist faptul că foarte multe familii îndeosebi din mediile rurale se auto percep drept vulnerabile. Şi ar trebui să ne pună în gardă consecinţele vulnerabilităţii care de zi cu zi devin tot mai grave, că numărul de persoane afectate de acest „flagel” devine din ce în ce mai mare, că numărul mamelor solitare, copiilor lăsați fără îngrijire părintească este în creştere, iar toate aceste lucruri se răsfrâng asupra copiilor, tinerilor generaţii care sunt viitorul ţării noastre. Ei sunt cei care preiau anumite valori, deprinderi, realități, cu care mai apoi trăiesc şi le transmit celorlalte generații.

Într-adevăr, cel mai grav fenomen cu care se confruntă RM este nivelului de trai redus al populației din cauza corupției,  insuficienței locurilor de muncă, sau din cauza că indivizii nu sunt remunerați adecvat, dar nu trebuie excluse şi multe alte motive care duc în mod nemijlocit la stabilirea vulnerabilității familiilor şi care câteodată nici nu are de-a face cu resursele financiare aşa cum ar fi: schimbarea rolurilor sociale și a priorităților, educația, mărirea gradului de indiferență a indivizilor, violența, alcoolismul etc. Este cert că numeroase familii nu dispun de puterea, flexibilitatea şi capacitatea de a se adapta nivelului actual al schimbărilor sociale, politice şi economice, şi în consecință sunt incapabile de a asigura un mediu familial copilului, nereușind uneori nici măcar să mențină unitatea familiei.

Este foarte simplu să judecăm viața altor oameni, pentru că nu este a ta, și pentru că a judeca este foarte simplu! Dar înainte de a o face, ar fi bine să încercăm să identificăm cel puțin încă o perspectivă a situației. Care sunt cauzele că persoana/familia respectivă a ajuns în situație de vulnerabilitate? Cum a fost copilăria acestei persoane? Cât de accesibilă a fost educația pentru acest om? A avut persoana posibilitatea să meargă la medic pe parcursul ultimilor ani? Are persoana posibilitatea să se alimenteze regulat? A suferit în urma violenței? Are un serviciu? De ce consumă alcool, a încercat cineva să-i ofere un ajutor profesionist? Are persoana acces la apă calitativă și sanitație? Acestea sunt doar câteva întrebări care am putea să le punem pentru a ne crea o imagine mai amplă vizavi de vulnerabilitatea unei persoane și posibil identificarea unor soluții pe termen mai lung.

Vulnerabilitatea nu este un verdict. Aceasta poate fi depășită, mai mult ca atât, uneori chiar foarte simplu dacă persoana primește susținere chiar acum, nu pe urmă. Ar fi minunat dacă fiecare dintre noi ar înțelege cât de important este să fim conștienți și de viețile oamenilor din jur, atenți la necesitățile lor, astfel încât să intervenim la timp și să prevenim consecințele grave care ar putea apărea ulterior. Cele mai dese ori vulnerabilitatea poate fi prevenită dacă se acționează la timp.

Menu