Filipine – țara insulară cu contrast!

În iunie am vizitat câteva dintre minunatele insule Filipine care m-au frapat dar și întristat în același timp. Pe cât de splendidă este natura pe atât de săraci sunt localnicii, deci mi-a fost foarte interesant să descopăr ce are de ascuns această extraordinară țară insulară, or fiecare insulă în parte are câte ceva de oferit.

Aceasta este alcătuită din peste 7.641 de insule situate între Marea Chinei de Sud până la est și Marea Filipină spre vest. Pe perioada șederii am vizitat atât proiecte sociale cât și destinații turistice. Mi-a fost curios să observ că anumite zile treceau fără să pot observa turiști, or turismul este o parte importantă din viața filipinezilor. Deci sunt anumite locuri unde turiștii nu ajung aproape deloc.

ASIA în genere are o natură absolut splendidă iar Filipinele nu este o excepție, are o natură oarecum copleșitoare, chiar dacă călătorești nu chiar în perioada de sezon, așa cum am făcut-o eu. Frumusețea Filipinelor este ca și raiul. Poți alege de la apele turcoaz până la insulele de vis, munți, cascade, vulcani, incredibilă arhitectură influențată de spanioli, plaje de calcar, jungle impresionante, leagăne, recifuri de corali cu culori vibrante, scufundări cu rechinii, țestoase marine gigante și peșteri adânci și umede pline de lilieci. Cred că doar un adevărat călător poate înțelege cu adevărat atunci când afirm că Filipine nu este doar despre plaje, dar ceea ce poți obține este mult mai mult. Este un loc atât de frumos de explorat că aș putea petrece luni de călătorie și probabil nu aș reuși să văd toată frumusețea.

Am traversat atât de mulți kilometri pentru a realiza că natura și oamenii sunt cele mai bune trăsături ale Filipinelor. Poți cunoaște o țară doar când cunoașteți oamenii care locuiesc acolo.

Nu contează de unde vii sau în ce limbă vorbești. Prietenia și zâmbetele sunt universale, îndeosebi copiii filipinezi știu asta! Aceasta a și fost partea cea mai favorită a călătoriei, interacțiunea cu copiii. Oriunde nu m-aș fi oprit, pe mijlocul drumului, la plajă, la bar, în pădure, la cascadă, în câteva clipe aveam cel puțin câțiva copii curioși lângă mine. În primul rând ei iubesc foarte mult oamenii cu piele albă, aceștia reprezintă în imaginația lor simbolul frumuseții și a unei vieți mai îndestulate. Unii copii chiar din familii bune când te văd pe stradă cer bani, chiar dacă lângă tine ar fi și alte naționalități, ei totuși aleg pielea albă, aceasta simbolizând o viață cu bani.

Cu siguranță oriunde nu te-ai afla atragi atenția localnicilor după culoarea pielii dar și după felul în care ești îmbrăcat etc. De nenumărate ori am fost oprită în stradă pentru că persoanele doreau să-și facă o poză cu mine. Și sunt extrem de fericiți dacă le oferi această posibilitate. Localnicii sunt foarte prietenoși și incredibil de primitori.

Am să fiu sinceră chiar dacă nu-mi place să spun acest lucru, deoarece filipinezii sunt mândri de mâncarea lor, însă eu personal nu am fost impresionată de mâncarea locală. Am avut mese grozave, nu neg acest lucru! Dar, în ansamblu, diversitate în mâncarea filipineză este puțină și unele feluri de mâncare sunt grase, procesate, în orice timp al mesei ești servit cu orez sau pasta, iar condițiile de igienă în care sunt preparate lasă de dorit, ceea ce uneori te poate lăsa cu stomacul deranjat. Iar călătorind în unele locuri unde nu prea ajung turiști, uneori nu prea există diversitate de mâncare, deci ești oarecum nevoit să mănânci ceea ce este disponibil. Plus nici mâncare nu prea poți lua cu tine pentru că afară este foarte cald (32-35 grade), cu o umiditate insuportabilă. Deci în foarte scurt timp mâncarea devine alterată. Plus foarte puține locuri au frigidere sau condiționere, chiar dacă acestea sunt o necesitate primordială, aceștia nu și le permit, chiar și în unele hotele.

Dacă ai călători doar pe plajele frumoase unde pleacă turiștii de obicei, ai putea pleca din țara respectivă cu percepții eronate despre realitatea cruntă de zi cu zi a localnicilor. Șomajul și sub-ocuparea forței de muncă lasă multe familii din Filipine să lupte ca să-și satisfacă nevoile de bază. Părinții nu își pot permite elementar să procure uniforme ca să-și trimită copiii la școală. În pofida acestei provocări, rata de alfabetizare a națiunii este optimistă; părinții își încurajează copiii să urmeze educația – cel puțin mulți fac școala primară.

Zonele rurale din Filipine arată o rată a sărăciei de 36% în comparație cu 13% din zonele urbane. Cu toate acestea, sărăcia urbană a înregistrat, de asemenea, o creștere constantă în ultimii ani, posibil datorită șomerilor și emigranților cu venituri mici care nu își pot permite locuința.

Aproximativ unul din cinci filipinezi din cei 106 de milioane de oameni trăiește în sărăcie extremă, obține mai puțin de 2 $ pe zi. Mulți dintre aceștia, inclusiv copiii, lucrează ore îndelungate ca vânzători de stradă sau muncitori pentru a face suficient pentru a se hrăni. Foamea apare cel mai mult în sectoarele agriculturii și pescuitului, unde 70% din lucrători sunt săraci.

Activând în RM cu persoanele vulnerabile, am posibilitate să întîlnesc oameni trăind în sărăcii extreme, care te lasă cu inima frântă pe mult timp. Dar condițiile în care trăiesc mulți oameni în Filipine depășesc mult peste ceea ce reprezintă sărăcia în RM. Oamenii supraviețuiesc în condiții absolut inumane, multe case sunt construite din bambuc, fără geamuri și uși, nu au mobilă, tehnică, condiții de igienă și sanitație. Desigur că există oameni care au condiții ok, cu case bune din piatră. Dar ăștia care trăiesc în sărăcie depășesc cu mult numărul celor care au un trai decent. Ca rezultat aproape 1.8 mln de copii sunt neglijați/ abandonați și trăiesc în instituții rezidențiale.

Desigur că nivelurile sărăciei din Filipine sunt afectate de creșterea populației fără restricții. Familia medie săracă din Filipine este formată din șase sau mai mulți membri. Mi se rupea inima când intram în casele unor familii cu mulți copii și văzând cum copilașii dorm la podelele de bambuc uneori doar având o păturică subțire sub ei. Și toată gospodăria acestor familii constă dintr-o casă cu 1-2 camere, fără bucătărie, fără baie, cu câteva găini și în cel mai bun caz un purcel legat de palmier sau o vacă care de obicei sunt crescute în mare parte pentru carne deoarece lactatele nu prea sunt folosite în consum de către filipinezi.

Iar atunci când întrebam localnicii despre planurile de viitor, majoritatea răspund că totul este în mâinile Domnului. Această mentalitate în mare parte se datorează și dezastrelor naturale pe care le au periodic. Ei știu că nimic nu este permanent, astăzi poți să ai dar mâine ar putea fi un taifun care va egala totul cu pământul și trebuie să începi iarăși de la zero. Deci mulți dintre ei trăiesc cu ziua de azi, fără mari planificări și aceștia chiar cred în faptul că Dumnezeu este cel care decide viitorul lor.

ASIA este una din destinațiile mele preferate, este cu adevărat spectaculoasă și merită a fi vizitată. Dar eu personal niciodată nu aș merge printr-o companie turistică și nu aș rezerva preventiv hotelele. De fiecare dată îmi planific singură itinerarul, locurile de popas, deoarece hotele sunt o mulțime pentru toate buzunarele, ușor de rezervat prin booking.com chiar în ultimul moment și nu mă rețin într-un loc mai mult de 2-3 zile, astfel reușesc să vizitez cât mai multe locuri, vizitele mele acolo transformându-se în adevărate aventuri.

Menu