Copiii nu pot opri abuzul. Adulții pot.

Carantina sau izolarea la domiciliu pe perioade lungi a părinților și copiilor crează, din păcate, în familiile cu istoric de violență domestică, un mediu propice abuzului repetat asupra copiilor, care în situația dată se intensifică și poate duce la consecințe foarte grave pentru viața acestor copii. De aceea, dacă prin peretele casei auziți strigăte, plânsete de copii, bubuituri și alte semne de abuz, pentru binele acestor copii, ACȚIONAȚI, sunați la 112. 

Abuzul este unic în felul în care dăunează persoanelor, având potențialul de a răni însuși sufletul. În fiecare an, în Statele Unite, sunt raportate peste 2,9 milioane de cazuri de abuz asupra copiilor (victime ale abuzurilor fizice, sexuale, verbale și emoționale, neglijare, abandon și deces) iar aproximativ 5 copii mor în fiecare zi din aceleași motive (www.dosomething.org). În România, 2 copii sunt supuși abuzului în fiecare oră (digi24.ro).

Ce reprezintă abuzul asupra copiilor?

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, abuzul reprezintă orice formă de maltratare fizică şi/sau psihică, abuz sexual, neglijare, tratare neglijentă sau exploatare în scopuri comerciale sau orice alt tip de exploatare care poate cauza daune efective sau potenţiale pentru sănătatea, supravieţuirea, dezvoltarea sau demnitatea copilului în contextul unei relaţii de responsabilitate, încredere sau autoritate.

Semne că cineva s-ar putea confrunta cu abuzul fizic sau sexual:

  • Vânătăi și răni
  • Tăieturi
  • Semne de arsură
  • Traumatismul capului
  • Dezvoltarea intelectuală încetinită 
  • Entorse sau oase rupte
  • Dificultate la mers sau șezut
  • Îmbrăcăminte sfâșiată, sau pătată de sânge
  • Durere sau mâncărime în zona genitală
  • Vânătăi sau sângerare în zona genitală
  • Boli cu transmitere sexuala
  • Vestimentație necorespunzătoare
  • Igienă necorespunzătoare
  • Sănătate fizică precară

De ce se întâmplă abuzul asupra copiilor?

Există multe motive și factori care îi determină pe adulți să maltrateze copiii. Spre exemplu, se poate întâmpla ca părinții să nu fie conștienți de forța fizică pe care o aplică atunci când ating copilul. Sau, de vină mai poate fi necunoașterea unor metode alternative de disciplină pozitivă, ceea ce conduce spre utilizarea frecventă a disciplinării inadecvate și dure, cum ar fi pedeapsa fizică. 

Factorii care contribuie la abuzul asupra copiilor includ dar nu se limitează la:

  • Însuși părintele a fost supus abuzului în copilărie și acum repetă ciclul în mod inconștient
  • Lipsa abilităților parentale
  • Așteptările nerealiste cu privire la comportamentul și capacitățile copiilor
  • Dificultatea părintelui de a controla și de a gestiona sentimentele de furie și stresul
  • Crizele frecvente în familie
  • Abuzul de droguri sau alcool.

Părinții, de regulă, își doresc tot ce este mai bun pentru copiii lor și nu vor să le facă rău. Însă, unii ajung să-și maltrateze copiii din frustrare, din cauza lipsei de cunoștințe în ceea ce privește aptitudinile unui copil, specifice diferitor vârste, iar unor părinți le lipsesc abilitățile și tehnicile corecte pentru a disciplina copiii și a răspunde la comportamentele lor dificile în moduri adecvate vârstei lor.

Consecințele abuzului asupra sănătății fizice

Unele efecte fizice ale abuzului sau neglijării pot să apară imediat (de exemplu, leziuni ale creierului cauzate de traumatisme la nivelul capului), dar altele pot dura luni sau ani să apară sau să fie detectabile. Există o legătură simplă între abuzul fizic și sănătatea fizică, dar este important să recunoaștem că maltratarea de orice tip poate provoca consecințe fizice pe termen lung, detectabile abia în viitor. Maltratarea, în cazul copiilor, a fost legată de un risc mare pentru o gamă largă de probleme de sănătate pe termen lung, inclusiv următoarele:

  • Diabet
  • Boli pulmonare
  • Malnutriție
  • Probleme de vedere
  • Probleme de mobilitate fizică 
  • Infarct
  • Artrită
  • Probleme de spate
  • Tensiune arterială crescută
  • Leziuni ale creierului
  • Migrene
  • Bronșita cronică / emfizem / boli pulmonare obstructive cronice
  • Cancer
  • Accident vascular cerebral
  • Sindromul oboselii cronice
  • Hepatita C și HIV

Abuzul emoțional este una dintre cele mai frecvente și dăunătoare forme de maltratare a copilului și poate avea un impact puternic pe toată viața, afectând capacitatea sa de a se simți în siguranță și iubit, modul în care se raportează la ceilalți, precum și stima de sine.

Abuzul emoțional include dar nu se limitează la:

  • Apelativele urâte și poreclele
  • Glumele pe seama unui copil
  • Blamarea continuă
  • Critica excesivă
  • Folosirea fricii ca metodă de control

Consecințe psihologice

Abuzul și neglijarea copiilor pot provoca o varietate de probleme psihologice, unele dintre ele fiind  chiar ireversibile. Maltratarea poate determina victimele să simtă izolare, frică și neîncredere, ceea ce se poate traduce în consecințe psihologice pe tot parcursul vieții, care se pot manifesta ca dificultăți educaționale, stimă de sine scăzută, depresie și probleme de formare și menținere a relațiilor.

Cercetătorii au identificat legături între abuzul și neglijarea copiilor, ajungînd la următoarele rezultate psihologice:

  • Diminuarea funcționalității și abilităților cognitive. Dezvoltarea perturbată a creierului ca urmare a maltratării poate provoca deficiențe ale funcțiilor executive ale creierului precum: memorie, autocontrol, și flexibilitate cognitivă (adică, capacitatea de a privi lucrurile și situațiile din perspective diferite). Copiii care au fost maltratați sunt, de asemenea, expuși la dificultăți de învățare, joacă și atenție.
  • Sănătate mintală și emoțională precară. Experiența maltratării în copilărie este un factor de risc pentru depresie, anxietate și alte tulburări psihice de-a lungul vieții adulte. Studiile au descoperit că adulții cu istoric de abuz au înregistrat mai multe tentative de sinucidere decât cei fără. În plus, adulții cu depresie majoră, care au suferit abuzuri în copilărie, au avut rezultate mai slabe de răspuns la tratamentul antidepresiv, mai ales dacă maltratarea a avut loc la vârsta de 7 ani sau mai devreme.
  • Stres post traumatic. Copiii care au suferit abuz sau neglijare pot dezvolta tulburări de stres post-traumatic (SPT), care se caracterizează prin simptome precum: retrăirea persistentă a evenimentelor traumatice legate de abuz; evitarea persoanelor, locurilor și evenimentelor care sunt asociate cu experiențele de maltratare; resimțirea emoțiilor de frică, groază, mânie, vinovăție sau rușine; hipervigilență, iritabilitate și alte modificări ale dispoziției.

SPT la copii poate duce la depresie, comportament suicidal, consum de substanțe, și comportamente sfidătoare până la vârsta adultă, ceea ce le poate afecta capacitatea de a reuși în școală și de a-și crea și menține relații importante.

Se estimează că două milioane de americani se auto-mutilează și un procent ridicat o fac din cauza traumelor din copilărie nerezolvate, în special a abuzurilor sexuale.

În plus, copiii care suferă de abuz sau neglijare au mai multe șanse să dezvolte trăsături antisociale pe măsură ce cresc, ceea ce poate duce la comportament criminal la vârsta adultă.

Efectele comportamentale ale abuzului și neglijării copiilor:

  • Automutilarea
  • Tulburările de alimentație
  • Consumul de alcool și droguri
  • Problemele cu somnul
  • Disconfortul în contactul fizic cu ceilalți
  • Repetența școlară
  • Absențele școală frecvente
  • Activitatea criminală
  • Probabilitatea de o treime că copiii abuzați vor deveni părinți abuzivi.

Prevenirea maltratării copiilor.

Decenii de cercetare au arătat că activitatea parentală eficientă este cel mai puternic mod de a preveni problemele de comportament în anii adolescenței. Știm, de asemenea, că primii ani sunt o perioadă critică în viața unui copil, când copiii învață abilități interpersonale de bază, de rezolvare a problemelor și de autocontrol. Este important pentru familii să știe cum să-i învețe pe copii comportamentul pozitiv și să le transmită abilitățile necesare pentru a se înțelege cu ceilalți.

Copiii trebuie învățați să-și exprime furia și să-și rezolve conflictele în moduri non-violente. Se știe că ei învață cel mai bine prin observație și imitație, iar una dintre modalitățile principale de a învăța copiii mici ceva este ca adulții să le ofere exemplu. Astfel, adulții sunt cei care în primul rând trebuie să învețe cum să-și controleze și să-și exprime propria furie în moduri non-violente, oferindu-le copiilor exemple sănătoase de urmat.

Părinții care își maltratează copiii pot avea nevoie de ajutor din partea unei surse externe, cum ar fi un program de educație pentru părinți, un psiholog sau un alt tip de consilier pentru sănătate mintală, sau poate chiar un membru al bisericii.

Lista organizațiilor la care vă puteți adresa după ajutor:

Dacă vă preocupă faptul că copilul dumneavoastră sau un alt copil prezintă semne de abuz, solicitați imediat ajutor. În funcție de situație, contactați departamentul de poliție, medicul, sau o linie de asistență națională pentru abuzul asupra copiilor.

Poliția, Urgența, Pompierii

112

Apel gratuit!

Direcţia Municipală pentru Protecţia Drepturilor Copilului

tel. 022 243255

Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (ONG)

tel. 022 75 88 06; 75 67 87

Beneficiari: copii victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului/ familiile acestora.

Centrul Internaţional „La Strada” (ONG) Chişinău

tel. 022 234906

Beneficiari: copii victime ale exploatării sexual-comerciale.

Refugiul „Casa Mărioarei” (ONG) Chişinău

tel. 022 725861

Beneficiari: femei/ copii victime ale violenţei domestice.

Inspectoratul General al Poliţiei, Serviciul siguranţă copii

tel. 022 868112, 112

Vă mai puteți adresa:

  • Asistentului social comunitar
  • Primarului
  • Educatorului, profesorului, psihologului sau directorului şcolii/grădiniței
  • Medicului de familie sau asistentului medical
  • Polițistului
  • Specialiştilor Direcției de Asistență socială /Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului.
Menu